- halucìnant
- halucìnant m {{c=0}}({{/c}}halucìnantica, halucìnantkinja ž{{c=0}}){{/c}} 〈G mn -anātā〉 {{c=0}}onaj koji halucinira, onaj koji pati od halucinacija, onaj koji ima halucinacije; halucinator{{/c}}
Veliki rječnik hrvatskoga jezika. 2013.
halucìnant
Look at other dictionaries:
halucinant — HALUCINÁNT, Ă, halucinanţi, te, adj. Care provoacă halucinaţii; fig. care impresionează puternic; impresionant, grandios, uluitor. – Din fr. hallucinant. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 halucinánt adj. m., pl. halucinánţi; f … Dicționar Român
halucinant — halucìnant m <G mn anātā> DEFINICIJA onaj koji halucinira, onaj koji pati od halucinacija, onaj koji ima halucinacije; halucinator ETIMOLOGIJA vidi halucinacija … Hrvatski jezični portal
halucinánt — adj. m., pl. halucinánţi; f. sg. halucinántã, pl. halucinánte … Romanian orthography
halucinánt — a m (ā á) psiht. kdor ima halucinacije … Slovar slovenskega knjižnega jezika
lunatic — LUNÁTIC, Ă, lunatici, ce, adj. 1. (Despre oameni, adesea substantivat) Somnambul. ♦ (Despre somn, privire, mers etc.) De somnambul. ♦ (Rar) Care are vedenii; sperios, fricos. 2. (Rar) Fantastic, halucinant, ireal. ♦ Cu idei ciudate; cu… … Dicționar Român
oniric — ONÍRIC, Ă, onirici, ce, adj. 1. Privitor la vise, care aparţine visului; care delirează, care aiurează din cauza unei obsesii sau unor halucinaţii. ♢ Delir oniric = delir asemănător cu visul, care se manifestă în unele boli psihice şi în care… … Dicționar Român
bacovianism — bacovianísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BACOVIANÍSM s. n. Caracteristică a poeziei lui Bacovia, care exprimă sentimentul izolării, o nostalgie incurabilă, monotonia vieţii citadine, obsesia morţii, nevroze şi … Dicționar Român
futurism — FUTURÍSM s.n. Curent literar artistic apărut în Italia, la începutul sec. XX, care exaltă promovarea noului, a prezentului care prefigurează viitorul. – Din fr. futurisme, it. futurismo. Trimis de ana zecheru, 14.05.2004. Sursa: DEX 98 futurísm … Dicționar Român
halucinatoriu — HALUCINATÓRIU, IE, halucinatorii, adj. 1. Care provoacă halucinaţii; halucinant. 2. Care ţine de halucinaţie. – Din fr. hallucinatoire. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 halucinatóriu adj. m., f. halucinatórie; pl. f. şi … Dicționar Român
halucinator — halucìnātor m DEFINICIJA v. halucinant ETIMOLOGIJA vidi halucinacija … Hrvatski jezični portal
