- búčati
- búčati nesvrš., {{c=1}}v. {{ref}}bučiti{{/ref}}{{/c}}
Veliki rječnik hrvatskoga jezika. 2013.
búčati
Look at other dictionaries:
bucăţi — BUCĂŢÍ, bucăţesc, vb. IV. tranz. (pop.) A îmbucătăţi. – Din bucată. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUCĂŢÍ vb. v. îmbucătăţi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bucăţí vb … Dicționar Român
búcati — (∅) nesvrš. 〈prez. bȗcām, pril. sad. ajūći, gl. im. ānje〉 lokal. 1. {{001f}}tjerati se i pariti (o svinjama i divljim svinjama); krtožiti 2. {{001f}}spremati se da se oprasi (o krmači); krtožiti … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
bučati — búčati nesvrš. DEFINICIJA v. bučiti … Hrvatski jezični portal
bucati — búcati (Ø) nesvrš. <prez. bȗcām, pril. sad. ajūći, gl. im. ānje> DEFINICIJA lokal. 1. tjerati se i pariti (o svinjama i divljim svinjama); krtožiti 2. spremati se da se oprasi (o krmači); krtožiti ETIMOLOGIJA dalmat. ← lat. bullicare … Hrvatski jezični portal
búcati — am nedov. (ȗ) otr. narahlo dregati ali zbadati: s slamico bom bucal polža; bucati s prstom pod bradico … Slovar slovenskega knjižnega jezika
bučáti — ím nedov. (á í) 1. dajati močne, zamolkle glasove: morje, vihar buči / orgle, zvonovi bučijo / čebele bučijo v panju; brezoseb.: v glavi mi buči; v globini je votlo bučalo; v dvorani buči kakor v panju 2. bučeč se hitro premikati: reka buči po… … Slovar slovenskega knjižnega jezika
bucată — BUCÁTĂ, (I) bucăţi, (II) bucate, s.f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr un corp solid, dintr un întreg; dărab. ♦ (Determinat prin de drum , de cale sau presupunând această determinare) Distanţă, porţiune. ♦ (Determinat prin de vreme , de … Dicționar Român
rupe — RÚPE, rup, vb. III. 1. tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acţiunea unor solicitări mecanice; a despărţi (intenţionat) un obiect în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau… … Dicționar Român
dumica — DUMICÁ, dumíc, vb. I. tranz. (pop.) 1. A sfărâma, a rupe, a tăia în bucăţele, a fărâmiţa un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăţi; a ciopârţi; p. ext. a distruge, a nimici. [prez. ind. acc. şi: dúmic].… … Dicționar Român
mozaic — MOZAÍC1, mozaicuri, s.n. 1. Lucrare de tehnică decorativă, care constă în ansamblarea artistică a unor bucăţi mici de marmură, de ceramică, de sticlă, de smalţ etc. de diferite culori, lipite între ele cu mortar sau cu mastic. 2. fig. Amestec de… … Dicționar Român
