Veliki rječnik hrvatskoga jezika. 2013.
verigă — VERÍGĂ, verigi, s.f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanţ. ♦ fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuinţări tehnice (ca element de… … Dicționar Român
veriga — vèriga ž <G mn vȅrīgā> DEFINICIJA 1. velik lanac kojim se što zatvara, pregrađuje, priječi 2. reg. lanac nad ognjištem na kojem visi kotao; komoštra 3. (mn) okovi na nogama robijaša ONOMASTIKA pr. (nadimačko): Vèriga (Podravska Slatina,… … Hrvatski jezični portal
veríga — e ž (í) 1. več med seboj zaporedno sklenjenih obročkastih elementov: delati, sestavljati verigo; dolga, železna veriga; veriga iz lesenih obročkov, regratovih stebel; člen verige // kovinska priprava iz več med seboj sklenjenih zlasti obročkastih … Slovar slovenskega knjižnega jezika
verígã — s. f., g. d. art. verígii; pl. verígi … Romanian orthography
belciug — BELCIÚG, belciuge, s.n. 1. Verigă de metal de care se prinde un lacăt, un lanţ etc. ♢ expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (fam.) A (nu) fi câştigat la belciuge = a (nu) fi … Dicționar Român
verighetă — VERIGHÉTĂ, verighete, s.f. Inel de metal (preţios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soţi. – Verigă + suf. etă. cf. ngr. v e r g h é t a. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 VERIGHÉTĂ s. inel, (pop.) verigă … Dicționar Român
particular — PARTICULÁR, Ă, particulari, e, adj., s.m. I. adj. 1. Care este propriu unei singure fiinţe, unui singur lucru sau unei singure categorii de fiinţe sau de lucruri; specific, caracteristic, particularist1. ♢ Loc adv. În particular = în mod deosebit … Dicționar Român
înveriga — ÎNVERIGÁ vb. v. asedia, împresura, încercui, înconjura. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime înverigá vb., ind. prez. 1 sg. înveríg, 3 sg. şi pl. înverígă; … Dicționar Român
belieră — beliéră s. f., pl. beliére Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BELIÉRĂ s.f. Verigă de care se atârnă sabia. [pron. li e , pl. re. / < fr. bélière]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
brăţară — BRĂŢÁRĂ, brăţări, s.f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal preţios sau din alt material şi purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braţ; brăţea. 2. Manşetă brodată la mânecile cămăşilor ţărăneşti. 3. (tehn.) Piesă de metal… … Dicționar Român
