Veliki rječnik hrvatskoga jezika. 2013.
Aperitiv — Aperitiv … Deutsch Wörterbuch
aperitiv — APERITÍV, aperitive, s.n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare) 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din fr. apéritif, lat. aperitivus. Trimis de cata,… … Dicționar Român
aperitiv — aperìtīv (aperitȋv) m <G aperitíva> DEFINICIJA alkoholno piće koje se uzima prije jela da pobudi tek SINTAGMA aperitiv bar mjesto (ob. u hotelu) gdje se poslužuju aperitivi i druga pića ETIMOLOGIJA fr. apéritif ← srlat. aperitivus: koji… … Hrvatski jezični portal
aperitív — a m (ȋ) pijača, ki se pije pred jedjo za boljši tek, navadno alkoholna: pelinkovec je odličen aperitiv; mimogrede je stopil v bife na aperitiv / popil je kar dva aperitiva; neskl. pril.: gost. hotel ima aperitiv bar in lastno kopališče … Slovar slovenskega knjižnega jezika
aperitív — s. n., pl. aperitíve … Romanian orthography
anşoa — ANŞOÁ s.n. 1. Peşte mic care trăieşte în Marea Mediterană şi în Oceanul Atlantic. 2. Pastă preparată din carnea acestui peşte, care se serveşte ca aperitiv. – Din fr. anchois. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 anşoá (peşte) s. n … Dicționar Român
gustare — GUSTÁRE, gustări, s.f. 1. Faptul de a gusta. 2. (concr.) Mâncare (rece, luată în fugă, în cantitate mică, între mesele obişnuite). – v. gusta. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GUSTÁRE s. v. aperitiv. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
mezelic — MEZELÍC, mezelicuri, s.n. Gustare, aperitiv. ♦ Mâncare frugală. ♦ fig. Fleac, bagatelă. [var.: mizilíc s.n.] – Din tc. mezelik. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 MEZELÍC s. aperitiv, gustare, (înv.) zacuscă. Trimis de siveco, 05 … Dicționar Român
Isla de Mutantes — Este artículo o sección necesita una revisión de ortografía y gramática. Puedes colaborar editándolo (lee aquí sugerencias para mejorar tu ortografía). Cuando se haya corregido, borra este aviso por favor … Wikipedia Español
pastet — PASTÉT, pastete, s.n. (înv.) Pateu (2). [var.: paştét s.n.] – Din germ. Pastete. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PASTÉT s. v. pateu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
