- nárav
- nárav ž 〈G I -i〉 {{c=0}}1. {{001f}}{{/c}}razg. {{c=0}}osobine ličnosti; ćud, temperament, priroda 2. {{001f}}{{/c}}zast., {{c=1}}v. {{ref}}priroda{{/ref}}{{/c}}
Veliki rječnik hrvatskoga jezika. 2013.
nárav
Look at other dictionaries:
nărav — NĂRÁV, năravuri, s.n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ♢ expr. A (se) învăţa cu nărav = a (se) obişnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (înv. şi pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦… … Dicționar Român
narav — nárav ž <G I i> DEFINICIJA 1. razg. osobine ličnosti; ćud, priroda, temperament 2. zast. priroda (1), v. ETIMOLOGIJA prasl. *norvъ (rus. nórov: običaj, češ. mrav), lit. noras: volja ← ie. *h2ner /h2nor : snaga (skr. sūnaras: prikladan, stir … Hrvatski jezični portal
naráv — i ž (ȃ) star. narava, čud: vsi so poznali njegovo moč in narav; njena narav je nestanovitna / biti dobre, vesele naravi … Slovar slovenskega knjižnega jezika
nãráv — s. n., pl. nãrávuri … Romanian orthography
náravan — nárav|an prid. 〈odr. vnī〉 koji je dala priroda, koji nije dobiven posebnim postupkom ili dodavanjem primjesa; prirodan, opr. umjetan ⃞ {{001f}}∼na stvar izraz za potpuno slaganje s onim što se govori; naravno … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
nărăvi — NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăţa cu nărav (1). 2. refl. şi tranz. (înv. şi pop.) A (se) obişnui, a (se) deprinde. 3. refl. recipr. (înv. şi … Dicționar Român
nărăvaş — NĂRĂVÁŞ, Ă, nărăvaşi, e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care muşcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arţăgos. – Nărav + suf. aş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂRĂVÁŞ adj. năbădăios, nărăvit,… … Dicționar Român
nărăvie — NĂRĂVÍE, nărăvii, s.f. (reg.) Nărav (1). – Nărav + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂRĂVÍE s. v. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime nărăvíe s. f … Dicționar Român
învăţ — ÎNVẮŢ s.n. 1. Obicei, obişnuinţă, nărav, deprindere (rea). 2. Povaţă, sfat, îndemn. – Din învăţa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 Învăţ ≠ dezvăţ Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNVĂŢ s. v. cusur,… … Dicționar Român
ćȗd — ž 〈I i, G mn ćúdī〉 1. {{001f}}ukupnost temperamenta, karaktera i nagona; narav, priroda (o čovjeku i životinji) 2. {{001f}}promjenljiva narav; hirovitost ∆ {{001f}}jeguljasta ∼ ćud onoga koji je nalik na jegulju (2); lisičja ∼ lukavost; ropska ∼… … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
