ţicni — ŢICNÍ, ţicnesc, vb. IV. refl. (fam.) A şi pierde puterea de judecată; a înnebuni, a se sminti. a se zăpăci, a se ţăcăni. – cf. scr. c i k n u t i. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ŢICNÍ vb. v. înnebuni. Trimis de s … Dicționar Român
ticni — TICNÍ vb. IV v. tihni. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
ţicní — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţicnésc, imperf. 3 sg. ţicneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţicneáscã … Romanian orthography
tr̀tičnī — tr̀tičn|ī prid. koji pripada, koji je dio, koji se odnosi na trticu ∆ {{001f}}∼a žlijezda zool. anat. u ptica, parna velika žlijezda s gornje strane trtice; uropigijalna žlijezda … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
detraca — DETRACÁ vb. I. refl. (livr.; întrebuinţat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se ţicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETRACÁ vb. v. defecta, deranja, deregla,… … Dicționar Român
căpia — CĂPIÁ, căpiez, vb. I. intranz. 1. (Despre ovine şi bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. fig. (fam.) A se scrânti, a se ţicni, a înnebuni. [pr.: pi a] – Din capiu. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂPIÁ vb. v. aliena, înnebun … Dicționar Român
sona — SONÁ, sonéz, vb. I. refl. (fam.; despre oameni) A şi pierde judecata, a se ţicni. – După fr. sonné. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX 98 SONÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, ţicni. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
trăsni — TRĂSNÍ1, trăsnesc, vb. IV. 1. intranz. impers. şi unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ♢ expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neaşteptat. (intranz.) A i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.)… … Dicționar Român
ţăcăni — ŢĂCĂNÍ, ţăcănesc, vb. IV. 1. intranz. A produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanşarea unui mecanism etc. ♦ tranz. (fam.) A scrie ceva la maşina de scris. 2. refl. fig. A se sminti, a se ţicni. – Ţac + suf. ăni.… … Dicționar Român
scrânti — SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. tranz. A deplasa, a scoate din articulaţie, din poziţia sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ♢ expr. (fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greşi. ♦ refl. (Despre membre, articulaţii etc.) A se… … Dicționar Român