Veliki rječnik hrvatskoga jezika. 2013.
ištr̀cati — (što) svrš. 〈prez. ìštr̄cām, pril. pr. āvši, prid. trp. ìštr̄cān〉 štrcanjem izbaciti tekućinu, {{c=1}}usp. {{ref}}štrcati{{/ref}} … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
istrčati — istr̀čati (Ø, iz čega, s čega, se) svrš. <prez. istr̀čīm (se), pril. pr. āvši (se), prid. rad. istr̀čao (se)> DEFINICIJA 1. (Ø, iz čega, s čega) izaći trčeći [istrčati s igrališta (terena)] 2. (se) a. dovoljno se natrčati b. neumjesno se… … Hrvatski jezični portal
ištrcati — ištr̀cati (što) svrš. <prez. ìštr̄cām, pril. pr. āvši, prid. trp. ìštr̄cān> DEFINICIJA štrcanjem izbaciti tekućinu, usp. štrcati ETIMOLOGIJA iz + v. štrcati … Hrvatski jezični portal
cât — CÂT, Ă, conj., prep., adv., (IV) câţi, te, pron. (V) câturi, s.n. I. conj. 1. (Introduce propoziţii temporale) În timpul în care..., atâta timp, până când... Se poartă frumos cu mine cât ştie că i sunt de folos. ♢ expr. (reg.) Cât ce... = îndată… … Dicționar Român
pe — prep. I. (Introduce un complement direct). 1. (Complementul este exprimat printr un substantiv nume propriu sau nume comun care indică o fiinţă) Îl strig pe Ion. A împuşcat pe lup în cap. ♦ (Complementul este exprimat printr un substantiv comun… … Dicționar Român
avea — AVEÁ, am, vb. II. tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deţine. ♢ expr. (fam.) Ce am avut şi ce am pierdut = n am ce pierde; puţin îmi pasă. ♢ fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ♢ loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea… … Dicționar Român
barbă — BÁRBĂ, bărbi, s.f. 1. Păr care creşte la bărbaţi pe bărbie şi pe obraji. ♢ loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ♢ expr. (fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (arg.) A… … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
iepure — IÉPURE, iepuri, s.m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinţi incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte şi cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat… … Dicționar Român
