Veliki rječnik hrvatskoga jezika. 2013.
urlător — URLĂTÓR, OÁRE, urlători, oare, adj., s.f. 1. adj. Care urlă sau care vuieşte. 2. s.f. Pârâu care curge cu zgomot din înălţimea unui munte: p. ext. cascadă. – Urla + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 urlătór adj … Dicționar Român
urlator — ùrlātor (urlȃtor) m DEFINICIJA razg. 1. pejor. onaj koji urla 2. zast. pjevač zabavnih melodija koji je u stilu napustio pravila lijepog artikuliranja i tradicionalna estetska pravila ETIMOLOGIJA vidi urlati … Hrvatski jezični portal
urla — URLÁ, úrlu, vb. I. intranz. 1. (Despre oameni şi animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ intranz. şi tranz. p. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a ţipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (şi neplăcut pentru… … Dicționar Român
ùrlātorski — pril. kao urlator, na način urlatora … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
lap — interj. – Exprimă zgomotul produs de a lipăi sau zgomotul produs de două corpuri care se lipesc, cum ar fi solul şi piciorul gol sau mîna pălmuind o faţă. – var. leap, leop, lip, liop. Creaţie expresivă, cf. hap, fr. lapper. – Der. lăpăi, vb. (a… … Dicționar Român
urlatorski — ùrlātorski pril. DEFINICIJA kao urlator, na način urlatora ETIMOLOGIJA vidi urlati … Hrvatski jezični portal
urlatorica — ùrlātorica (ùrlātorka) ž DEFINICIJA v. urlator ETIMOLOGIJA vidi urlati … Hrvatski jezični portal
