- pozitìvist
- pozitìvist {{c=0}}({{/c}}pozitivı̏st{{c=0}}){{/c}} m {{c=0}}({{/c}}pozitìvistkinja ž{{c=0}}){{/c}} {{c=0}}onaj koji radi po metodi pozitivizma, sljedbenik, pristalica pozitivizma{{/c}}
Veliki rječnik hrvatskoga jezika. 2013.
pozitìvist
Look at other dictionaries:
pozitivist — POZITIVÍST, Ă, pozitivişti, ste, s.m. şi f., adj. 1. S.m şi f. Adept al pozitivismului. 2. adj. Care aparţine pozitivismului, care se referă la pozitivism, specific pozitivismului. ♦ (Rar) Realist. – Din fr. positiviste. Trimis de ana zecheru, 13 … Dicționar Român
pozitivist — pozitìvist (pozitivȉst) m DEFINICIJA onaj koji radi po metodi pozitivizma, sljedbenik, pristalica pozitivizma ETIMOLOGIJA vidi pozitivan … Hrvatski jezični portal
pozitivíst — a m (ȋ) 1. filoz. predstavnik pozitivizma: empiristi in pozitivisti 2. kdor se zavestno omejuje na podatke, dejstva, ki jih je mogoče dokazati, preveriti: bil je pozitivist, zato tega ni mogel sprejeti … Slovar slovenskega knjižnega jezika
pozitivist — is., fel., Fr. pozitiviste Olgucu … Çağatay Osmanlı Sözlük
pozitivist — <yun.> Pozitivizm tərəfdarı … Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti
POZİTİVİST — Fr. Fls: Pozitivizm taraftarı … Yeni Lügat Türkçe Sözlük
positiviste — [ pozitivist ] adj. et n. • 1834; de positivisme ♦ Philos. 1 ♦ Relatif au positivisme. Le catéchisme positiviste d Auguste Comte. L ère positiviste. 2 ♦ Partisan du positivisme. Littré était positiviste. N. Les positivistes. ● positiviste… … Encyclopédie Universelle
empiriocriticism — EMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârşitul sec. XIX, care nega existenţa obiectivă a lumii materiale şi considera lucrurile ca fenomene ale conştiinţei, ca simple complexe de senzaţii; machism. [pr.: ri o ] – Din rus.… … Dicționar Român
microsociologie — MICROSOCIOLOGÍE s.f. Studiul formei de sociabilitate în cadrul micilor grupuri sociale (oamenii dintr o echipă, elevii dintr o clasă etc.). [pr.: ci o ] – Din fr. microsociologie. Trimis de LauraGellner, 30.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
aposteriorist — APOSTERIORÍST, Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care foloseşte raţionamentele aposteriori; pozitivist, deductivist. [pron. ri o . / < fr. apostérioriste]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
